Totul e complicat în tango, dimineața

Posted on by
1

- Trezeşte-te, te rog.
- Cît e?
- 7.
- De ce m-aş trezi? Hmmm…

Ana s-a întors pe cealaltă parte. Eram la ora cînd învățasem ce înseamnă fiecare gest. Cînd vira cu totul pe cealaltă margine a patului, știam că era un fel de “poftim la coloniştii din Catan pe umerii mei leneşi”. De obicei, îmi luam cîteva secunde înainte să încep, suficient cît să o fac să tînjească puţin, atent să nu i se încrunte sprîncenele şi să nu cadă din nou în moleşeală. De data aceasta, nu am făcut-o. Am întins mîna dreaptă drept, am început să alunec încet pe fiecare contur, pînă la şolduri, după care am împins încet în golul acela dintre şale şi mijlocul coloanei.

Continue reading →

Reflexe

Posted on by
Reply

Intr-un experiment ciudat pe care Idi Amin l-a condus in Uganda anilor ’70, o mie de cimpanzei au fost invatati sa foloseasca maceta. Palatul aparat de vietuitoare mortale si fara creier nu a fost niciodata mai sigur ca atunci, iar metoda s-a dovedit a fi ceva intre genialitate si morbiditate extrema. 40 de ani mai tarziu, intr-un incident izolat, s-a aflat ca cimpanzeii se metamorfozasera in ucigasi in serie. Se invatasera unii pe altii cum sa manuiasca instrumentul folosit la doborarea trestiei de zahar, isi ascutisera instinctele, se acomodasera situatiilor fara iesire. Iar militiile trimise intru disiparea lor nu reusesc nici pana in ziua de astazi sa faca fata atacurilor.

Continue reading →

Jurnalul lui Fugaro. Inca o parte

Posted on by
Reply

“Am ramas numai noi, draga Kitty”. Asa ar fi scris Anne Frank in singuratatea casei ei din Amsterdam. Cred ca, in multe privinte, eu sunt Anne Frank. Stau ascuns, undeva in marginea nordica a orasului, fugaresc amintiri si weekenduri, muncesc pana la epuizare ca sa devin liber, incerc sa nu ma gandesc si sa-mi repornesc viata. Stiu ca pot sa o fac, am mai facut-o odata atunci, cand am lasat-o ascunsa in mine, intr-un cufar de plumb din care sa nu aud nici vocea, sa nu simt nici mirosul. Dar sunt Anne Frank …

Continue reading →

3 deliruri

Posted on by
Reply

1. “Muncesc pana la epuizare, am timp sa ma odihnesc dupa 70 de ani”. Oricat de mult as simpatiza cu stahanovismul lui Horia Brenciu, iertat sa imi fie rautacismul, dar cred ca a avut timp sa se odihneasca in ultimii ani. Inainte sa ajunga la “munca pana la epuizare”, durerea lui Horia nu a fost sesizata doar in firicelele albe dinspre tample, mai numeroase decat pe vremea lui RoBingo, ci si in gabaritul usor mai ascutit din ultima vreme. Inapoi la munca, tovarasi.

Continue reading →

Colegul Dan

Posted on by
Reply

Colegul Dan se insoara. La sfatul tainic al unui egiptean care are un magazin de mirodenii in Lacul Tei. Sau cel putin asa mi-l imaginez eu, fara sa-l normalizez in vreun butic de falafel. Infiorator e ca Dan a inceput sa vada cerul senin, lumina care pica generoasa pe cladiri, fiecare colt al naturii. In discursul lui precipitat si in cafeaua mea amara, mi-a promis ca-mi arunca buchetul, ceea ce m-a facut sa rad in hohote.

Continue reading →

Asta e criza, iubito

Posted on by
1

400 de zile fara coalitie in Belgia. Nimeni nu conduce tara in care nordul germanic vrea sa se separe de sudul latin. Asta e criza, iubito. Economia in crestere incepe sa se clatine, gospodinele se chinuiesc in cele 12 ore de program sa isi vada copiii, barbatii nu mai au timp de amante. Criza, timp pierdut, nervi, amaraciune, bere paliativa, nesomn. Intr-un protest inedit si patriotic, sotiile liderilor de partid au incetat sa faca dragoste cu respectivii domni, doar-doar i-or convinge sa se inteleaga. Un actor le-a propus barbatilor sa nu se barbiereasca.

Continue reading →